auş

aúş, aúşi, s.m. (înv.) moş, moşneag

Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR



aúş (-şi), s.m. – Bătrân, moş, bunic. – Mr. auş. lat. ăvus, al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auş indică adăugarea unui suf. dim. -uş (Candrea-Dens., 122; DAR; REW 839); după Puşcariu, Dacor., VIII, 324, acest suf. se datorează unei contaminări cu neaoş; însă o astfel de contaminare se explică anevoie plecîndu-se de la lat. *au faţă de neaoş (cf. şi diferenţa de accent), şi este mai curînd o impresie întemeiată pe aspectul actual al ambelor cuvinte. După Pascu, Beiträge, 8, ar fi un der. de la neauă "zăpadă" şi ar însemna "alb ce neaua", părere prea extravagantă. Cuvîntul este rar, a fost atestat în Olt., dar astăzi apare exclusiv în dicţionare. Der. auşel, s.m. (pasăre, Regulus cristatus), cu suf. dim. -el (DAR; Candrea). După Ţicăloiu, ZRPh., XLI, 588 şi Scriban, din lat. pop. *aucellus "păsărică", cf. it. uccello, v. fr. oisel (› fr. oiseau); dar, pe lîngă dificultatea fonetică, nu se înţelege aplicarea unui nume generic la o singură specie de pasări.

Trimis de blaurb, 09.07.2006. Sursa: DER