- prăşitor
- PRĂŞITÓR, -OÁRE, prăşitori, -oare, adj., subst. 1. adj., s.f. (Unealtă sau maşină agricolă) cu care se prăşeşte. 2. adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanţate, care permit prăşitul1. 3. s.m. şi f. Persoană care prăşeşte; muncitor angajat la prăşit1. – Prăşi + suf. -tor.Trimis de oprocopiuc, 15.07.2006. Sursa: DEX '98prăşitór adj. m., (persoană) s. m., pl. prăşitóri; f. sg. şi pl. prăşitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRĂŞIT//ÓR1 prăşitoroáre (prăşitoróri,prăşitoroáre) 1) Care prăşeşte. Plug prăşitor. 2) (despre culturi) Care se prăşesc. /a prăşi + suf. prăşitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRĂŞIT//ÓR2 prăşitoroáre (prăşitoróri, prăşitoroáre) m. şi f. 1) Persoană care prăşeşte. 2) Om tocmit la prăşit. /a prăşi + suf. prăşitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.