- provincie
- PROVÍNCIE, provincii, s.f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o ţară; regiune, ţinut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei şi supus legilor şi organizării romane. [var.: (înv.) provínţie s.f.] – Din lat. provincia, fr. province.Trimis de oprocopiuc, 25.11.2008. Sursa: DEX '98PROVÍNCIE s. 1. (înv.) periferie. (A plecat în provincie.) 2. (geol.) provincie metaliferă = provincie metalogenetică; provincie metalogenetică v. provincie metaliferă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprovíncie s. f. (sil. -ci-e), art. província (sil. -ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (sil. -ci-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROVÍNCI//E provinciei f. 1) (în unele ţări) Unitate teritorială şi administrativă. 2) Teritoriu al unei ţări, situat în afara capitalei, având anumite trăsături specifice. 3) (în Roma antică) Ţară cucerită de romani şi administrată de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /<lat. provincia, fr. provinceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROVÍNCIE s.f. 1. Ţară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane şi administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărţire administrativă din unele ţări. ♦ Orice parte a unei ţări care este în afara capitalei. [pron. -ci-e, var. provinţie s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province].Trimis de LauraGellner, 19.02.2007. Sursa: DNPROVÍNCIE s. f. 1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor şi organizării romane. 2. regiune administrativă din unele ţări. ♢ orice parte a unei ţări în afara capitalei. (< lat. provincia, fr. province)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNprovíncie (províncii), s.f. – Ţinut, regiune. – var. înv. proviinţie. lat. provincia (sec. XVIII). – Der. provincial, adj.; provincialism, s.n.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.