- prenumărare
- PRENUMĂRÁRE, prenumărări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) prenumăra. [var.: prenumeráre s.f.] – v. prenumăra.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRENUMĂRÁRE s. v. abonare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprenumăráre s. f., pl. prenumărăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.