preistórie — s. f. (sil. ri e), art. preistória (sil. ri a), g. d. preistórii, art. preistóriei … Romanian orthography
preistoric — PREISTÓRIC, Ă, preistorici, ce, adj. Care aparţine preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ fig. (Glumeţ) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [pr.: pre is ] – Din fr. préhistorique. Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa:… … Dicționar Român
protoistorie — PROTOISTÓRIE s.f. Perioadă intermediară între preistorie şi istorie, corespunzând epocii fierului. [pr.: to is ] – Din fr. protohistoire (după istorie). Trimis de oprocopiuc, 23.04.2004. Sursa: DEX 98 protoistórie s. f. (sil. ri e), art.… … Dicționar Român
preistorician — preistoricián s. m. (sil. ci an), pl. preistoriciéni (sil. ci eni) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PREISTORICIÁN, Ă s.m. şi f. Specialist în preistorie. [pron. ci an, pl. ieni, iene. / et. incertă]. Trimis de… … Dicționar Român
Constantin S. Nicolăescu-Plopşor — or Nicolaescu Plopşor (Romanian pronunciation: [konstanˈtin nikoləˈesku plopˈʃor]; April 20, 1900 – May 30, 1968) was a Romanian historian, archeologist, anthropologist and ethnographer, also known as a and folkorist and children s writer,… … Wikipedia
arheoastronomie — arheoastronomíe s. f. (sil. he o ), g. d. art. arheoastronomíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ARHEOASTRONOMÍE s. f. disciplină care studiază datele astronomiei arhaice după simbolurile iconografice din preistorie.… … Dicționar Român
istorie — ISTÓRIE, istorii, s.f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii şi societăţii. 2. Ştiinţă care studiază dezvoltarea complexă a societăţii, a unui popor etc. ♦ (concr.) Scriere conţinând evenimente şi fapte care se încadrează în această… … Dicționar Român
patriarhat — PATRIARHÁT s.n. 1. Formă de organizare socială în care gradele de rudenie sunt socotite în linie masculină, iar bărbatul este considerat şef al familiei, cu rol predominant în viaţa comunităţii. 2. Demnitatea de patriarh (1). ♦ Perioadă de… … Dicționar Român
terramara — TERRAMÁRA s. f. 1. locuinţă lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste aşezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
preistoria — pl.f. preistorie … Dizionario dei sinonimi e contrari