precurmător

PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care opreşte (brusc). – Precurma + suf. -ător.

Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX '98



precurmătór adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. şi pl. precurmătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic