- preceptor
- PRECEPTÓR, preceptori, s.m. Persoană însărcinată cu educarea şi instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – v. meditator, pedagog, educator. [acc. şi: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.Trimis de oprocopiuc, 20.10.2007. Sursa: DEX '98PRECEPTÓR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (preceptor al unui tânăr.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepreceptór (educator) s. m., pl. preceptóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRECEPTÓR preceptori m. înv. Persoană angajată pentru educarea şi instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRECEPTÓR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DNPRECEPTÓR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)Trimis de raduborza, 29.10.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.