potricălire

POTRICĂLÍRE, potricăliri, s.f. (înv. şi reg.) Acţiunea de a (se) potricăli şi rezultatul ei. – v. potricăli.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



potricălíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricălírii; pl. potricălíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic