politehnic

POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe ştiinţe tehnice. ♢ Institut politehnic (şi substantivat, f.) = instituţie de învăţământ superior unde se pregătesc cadre de specialişti în diferite domenii ale ştiinţelor tehnice. – Din fr. polytechnique.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98



politéhnic adj. → tehnic

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



POLITÉHNI//C politehniccă (politehnicci, politehnicce) Care ţine de diferite ramuri tehnice sau diferite ştiinţe tehnice; propriu diferitelor ramuri tehnice sau diferitelor ştiinţe tehnice. Învăţământ politehnic. /<fr. polytechnique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POLITÉHNIC, -Ă adj. Care priveşte, care se referă la, care cuprinde mai multe ştiinţe, mai multe meserii sau arte practice. ♦ Institut politehnic (şi s.f.) = instituţie de învăţământ superior unde se pregătesc ingineri. [< fr. polytechnique, cf. gr. polys – numeros, techne – artă].

Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DN



POLITÉHNIC, -Ă adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialităţi tehnice. o institut politehnic (şi s. f.) = insituţie de învăţământ superior care pregăteşte specialişti în diferite domenii ale ştiinţelor tehnice. (< fr. polytechnique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN