polisintetism

POLISINTETÍSM s.n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98



polisintetísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POLISINTETÍSM n. Caracter polisintetic al limbii. /<fr. polysynthetisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însuşirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].

Trimis de LauraGellner, 05.02.2007. Sursa: DN



POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN