- polimer
- POLIMÉR, polimeri, s.m. Substanţă macromoleculară a cărei moleculă este formată prin unirea în lanţ a două sau mai multe molecule de monomer. – Din fr. polymère.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98polimér s. m., pl. polimériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOLIMÉR polimeri m. Compus chimic macromolecular obţinut prin îmbinarea monomerilor. /<fr. polymereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLIMÉR s.m. 1. Substanţă ale cărei molecule sunt constituite din reunirea mai multor molecule ale unui compus cu caracter nesaturat. 2. (biol.; despre organe sau organisme) Constituit din mai multe elemente distincte. [< fr. polymère, cf. gr. polys – numeros, meros – parte].Trimis de LauraGellner, 26.07.2005. Sursa: DNPOLIMÉR, -Ă I. adj. (biol.; despre organe, organisme) cu mai multe părţi sau diviziuni. II. s. m. produs macromolecular a cărui moleculă este constituită prin unirea mai multor molecule de monomer. (< fr. polymère)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.