- plămăditură
- plămăditúră s.f. (înv.) 1. amestec de făină, apă şi drojdie; plămadă, plămădeţ, plămădeală. 2. substanţă din care e format oul de albină; larvă dezvoltată de oul albinei.Trimis de blaurb, 28.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.