- planimetrie
- PLANIMETRÍE s.f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele şi instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecţiei orizontale a obiectelor de pe suprafaţa pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafeţelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie.Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98PLANIMETRÍE s. v. geometrie plană.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeplanimetríe s. f. (sil. -tri-), art. planimetría, g.-d. planimetríi, art. planimetríeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLANIMETRÍE f. 1) Ramură a geometriei care se ocupă cu metodele privind măsurarea suprafeţelor plane; geometrie plană. 2) Ramură a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor şi tehnicilor de reprezentare pe o hartă sau pe un plan a obiectelor (ape, drumuri etc.) de pe un teren. /<fr. planimétrieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLANIMETRÍE s.f. 1. Operaţie de determinare şi de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafaţă de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operaţii. 2. Parte a geometriei care studiază suprafeţele plane; geometria plană. [gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură].Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DNPLANIMETRÍE s. f. 1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea şi reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafaţă de teren. 2. parte a geometriei care studiază suprafeţele plane; geometrie plană. (< fr. planimétrie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.