- placa
- PLACÁ, plachez, vb. I. tranz. 1. A acoperi suprafaţa unui element de construcţie, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseţa aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98PLACÁ vb. v. abandona, lăsa, părăsi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplacá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. şi pl. placheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PLA//CÁ1 placachéz tranz. 1) (elemente de construcţie, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA PLA//CÁ2 placachéz tranz. (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi feţele unui element de construcţie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].Trimis de LauraGellner, 02.02.2007. Sursa: DNPLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subţire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forţă pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.