- peşte
- PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ♢ Peşti zburători = specii de peşti care pot să sară din apă şi să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La peşte = la pescuit. ♢ expr. Cât ai zice peşte = foarte repede. A tăcea ca peştele (sau ca un peşte) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simţi etc.) ca peştele în apă = a trăi bine, a se simţi la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peştele pe uscat = a duce o viaţă foarte grea; a face eforturi desperate (şi zadarnice). A fi cu borşul la foc şi cu peştele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâţa peşte = niciodată. ♢ Compuse: peşte-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peşte de culoare verde-gălbuie, cu pete roşii pe spate şi cu dungi albastre pe părţile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); peşte-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); peşte-ferăstrău = peşte din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dinţată (Pristis pristis); peşte-lup = avat; peşte-păun = peşte mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); peşte-porcesc = porcuşor; peşte-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; peşte-cu-spadă = peşte mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare şi cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuţită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peştele-lui-Solomon = specie de peşte din familia salmonidelor (Salmo labrax); peşte-ţigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de peşti mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; peşte-de-mare = calcan. 2. Carne de peşte (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ♢ expr. (fam.) Asta-i altă mâncare de peşte = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de peşte = a fi acelaşi lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. ♢ Zodia peştelui sau (eliptic) peştii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreţinut de o femeie. ♦ Proxenet, codoş. – lat. piscis.Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX '98LIMBA-PÉŞTELUI s. v. sică.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePÉŞTE s. peşte-auriu (Eupomotis gibbosus) = peşte-curcubeu, peşte-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; peşte-curcubeu v. peşte-auriu; peştele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) peşte-cu-suliţă; peşte-soare v. peşte-auriu.Trimis de siveco, 30.11.2008. Sursa: SinonimePÉŞTE s. v. codoş, mijlocitor, ofidian, proxenet, şarpe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePEŞTE-CU-GHÍMPI s. v. ghidrin.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePEŞTE-CU-SÚLIŢĂ s. v. peştele-spadă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePEŞTE-CU-ŢÉPI s. v. ghidrin.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePEŞTE-DE-PIÁTRĂ s. v. fusar mare, pietrar.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeREGELE-PÉŞTILOR s. v. regină.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimelímba-péştelui (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpéşte s. m., pl. peştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpéşte-cu-spádă s. m.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficPÉŞT//E peştei m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung şi acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respişraţie, în majoritatea cazurilor, branhială. peşte viu. peşte congelat. ♢ Cât ai zice peşte într-o clipă; dintr-o dată. Asta-i altă mâncare de peşte asta-i complet altceva. A se zbate ca peşteele pe uscat a depune eforturi disperate şi fără succes pentru a ieşi dintr-o situaţie grea. A tăcea ca peşteele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelaţie din emisfera boreală. ♢ Zodia peşteelui unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinări, indicând diferite specii): peşte-vivipar peşte care naşte pui vii. peşte-veninos peşte înzestrat cu organe speciale care produc venin. peşte-zburător peşte marin care poate sări din apă şi zbura pe o traiectorie mică. peşte-cu-spadă peşte marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungită şi ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. peşte-ciocan peşte marin cu cap în formă de ciocan. peşte-ferăstrău peşte marin cu gura în formă de lamă de ferăstrău, dinţată pe două laturi. peşte-de-piatră peşte dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci şi cu fund pietros; pietrar. peşte-lup peşte dulcicol răpitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. peşte-porcesc peşte dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăţi, pătat pe laturi; porcuşor. peşte-păun peşte marin de talie mică, albăstrui-verzui, cu nuanţe aurii pe spate şi argintiu pe abdomen şi flancuri. peşte-ţigănesc a) orice peşte mărunt; b) peşte dulcicol de talie medie, cu cap mic şi corp lat, având formă romboidală; caracudă; c) peşte dulcicol de talie mică, cu corp fusiform, verde-gălbui cu pete negre, având spini dorsali şi plăci osoase laterale. /<lat. piscisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPEŞTE-DE-MAI v. scrumbie.Trimis de gal, 23.11.2007. Sursa: DGEpéşte (péşti), s.m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de peşte (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoş, proxenet. – Mr. peaşte, pescu, megl. pęşti, istr. peşt. lat. piscem (Puşcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. şi alb. cît şi der. indică prezenţa unui sing. *pescu, a cărui absenţă ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existenţă teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s.m. (peştele mascul); peştoaică, s.f. (femela peştelui; şmecheră, întreţinută); peştişoară, s.f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în peşte), care ar putea reprezenta direct şi lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde peşte); pescuit, s.n. (acţiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuieşte); pescuţ, s.m. (peştişor); pescuină, s.f. (Bucov., iaz, heleşteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formaţie cultă, din lat. piscina încrucişat cu a pescui). – cf. pescar.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
