paraşutare

PARAŞUTÁRE, paraşutări, s.f. Acţiunea de a paraşuta. – v. paraşuta.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



paraşutáre s. f., g.-d. art. paraşutării; pl. paraşutări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PARAŞUTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) paraşuta şi rezultatul ei; aruncare, lansare din avion cu paraşuta. ♢ Paraşutarea avionului = fază în evoluţia unui avion care aterizează, caracterizată prin "înfundarea" acestuia de la înălţimea de filare. [< paraşuta].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN