- panicard
- PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s.m. şi f., adj. (peior.) 1. s.m. şi f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influenţează şi pe alţii). 2. adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98panicárd adj. m., s. m., pl. panicárzi; f. sg. panicárdă, pl. panicárdeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPANICÁR//D panicarddă (panicardzi, panicardde) 1) şi sub-stantival Care este cuprins (neîntemeiat) de panică. 2) Care provoacă (nejustificat) panică. /<fr. paniquardTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPANICÁRD, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de panică. [< fr. paniquard].Trimis de LauraGellner, 14.01.2007. Sursa: DNPANICÁRD, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care se lasă uşor cuprins de panică. II. adj. care denotă, manifestă panică. (< fr. paniquard)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.