os

PER OS adv. (med.) Per oral. – Expr lat.

Trimis de cata, 22.03.2004. Sursa: DEX '98



OS, oase, s.n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă şi rezistentă, de culoare albă. ♢ Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară. ♢ expr. A(-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-şi pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele şi oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obţine (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuinţat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc. 2. fig. (La pl.) Trup; fiinţă, făptură. 3. fig. Neam, familie, viţă. ♢ expr. (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). – lat. ossum.

Trimis de oprocopiuc, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



IARBA-ÓSULUI s. v. mălăoi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat câinelui un os.) 2. (anat.) os coxal v. os iliac; os de sepie v. sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian v. os hioid; os iliac = os coxal; os molar v. zigomă; os sternal v. stern; os zigomatic v. zigomă. 3. (bot.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) dârmotin, sălăşitoare, sălăştioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) sălăşitoare, sălăştioară; c) (Ononis hircina) (reg.) sălăşitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea capului.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OS MÓRT s. v. eparven, exostoză, spavan.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OSUL CĂLCÂIULUI s. v. calcaneu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OSUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



OSUL SPINĂRII s. v. coloană vertebrală, şira spinării.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



iárba-ósului s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



os s. n., pl. oáse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PER OS loc. adv. Peroral. [< lat. per os].

Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DN



-ÓS, -OÁSĂ suf. 1. formează numeroase adjective de la o bază nominală sau verbală. 2. "oxiacid mai puţin oxigenat", "sare metalică (pentru valenţă foarte mică)". (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum)

Trimis de raduborza, 15.10.2008. Sursa: MDN



os (oáse), s.n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînţă. – 3. Neam, viţă, familie. – 4. (pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. lat. ossum (Puşcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s.f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s.m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greşit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formaţie neol. (după Puşcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s.f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s.n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Puşcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 şi Scriban nu pare posibilă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER