ortodonţie

ORTODONŢÍE s.f. Parte a stomatologiei care asigură aşezarea în poziţie normală a dinţilor pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie.

Trimis de ionel_bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98



ortodonţíe s. f. (sil. mf. ort-), art. ortodonţía, g.-d. ortodonţíi, art. ortodonţíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORTODONŢÍE s.f. (med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte].

Trimis de LauraGellner, 10.01.2007. Sursa: DN



ORTODONŢÍE s. f. metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN