- orbicular
- ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Muşchi de formă circulară care înconjură pleoapele şi buzele, determinând, prin contracţie, închiderea şi deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.Trimis de ionel_bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98ORBICULÁR adj. v. circular, globular, ro-tund, sferic, sferiform.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeorbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. sg. orbiculáră, pl. orbiculáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORBICULÁR1 orbiculară (orbiculari, orbiculare) Care este rotund; circular. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORBICULÁR2 orbiculari m. Muşchi sub formă de cerc. /<fr. orbiculaire, lat. orbicularisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferinţă, circular; orbiculat. ♦ s.m. Muşchi circular plasat în jurul pleoapelor şi buzelor, acţionând asupra lor. [cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (muşchi circular) în jurul pleoapelor şi buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.