orator

orator
ORATÓR, oratori, s.m. Persoană care rosteşte un discurs, care vorbeşte în public; persoană care are talentul de a vorbi frumos în faţa unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ORATÓR s. 1. retor, (prin Bucov.) predicant. (Un mare orator.) 2. v. conferenţiar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oratór s. m., pl. oratóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORATÓR oratori m. 1) Persoană care ţine un discurs în public (făcând uz de un stil elevat). 2) Persoană care are darul de a vorbi frumos şi liber în public; vorbitor. /<lat. orator, fr. orateur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORATÓR s.m. Cel care ţine un discurs; vorbitor (la o conferinţă etc.); om care are darul vorbirii, care vorbeşte frumos. [cf. lat. orator, fr. orateur].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

ORATÓR s. m. cel care ţine un discurs; vorbitor; om care are darul vorbirii. (< lat. orator, fr. orateur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Orator — Or a*tor, n. [L., fr. orare to speak, utter. See {Oration}.] 1. A public speaker; one who delivers an oration; especially, one distinguished for his skill and power as a public speaker; one who is eloquent. [1913 Webster] I am no orator, as… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Orator — ist die lateinische Bezeichnung für den Redner. In der klassischen Rhetoriktheorie ist der Orator der Fachterminus für einen strategischen Kommunikator. Folglich ist die rhetorische Praxis die Beherrschung erfolgsorientierter strategischer… …   Deutsch Wikipedia

  • ORATOR — pro Legato, apud Iurisconsultos in l. Iul. ff. de vi publ. Accursius Doctores Artium intelligit, qui a Graecis Rhetores vocantur, Ioh. Calvin. Lexic. Iurid. Apud Salvian. Ep. 8. Orator est, qui Deum orat seu precatur. Sic Ioh. de Garlandia in… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • orator — (n.) late 14c., one who pleads or argues for a cause, from Anglo Fr. oratour, O.Fr. oratour (14c., Mod.Fr. orateur), from L. oratorem (nom. orator) speaker, from orare speak before a court or assembly, plead, from PIE root *or to pronounce a… …   Etymology dictionary

  • orator — òrātor m DEFINICIJA 1. ekspr. dobar govornik 2. pejor. onaj koji isprazno govori; verbalist ETIMOLOGIJA lat. orator: govornik, molitelj ≃ orare: govoriti …   Hrvatski jezični portal

  • orator — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mos I, Mc. oratororze; lm M. oratororzy {{/stl 8}}{{stl 7}} ktoś, kto umie przemawiać publicznie w sposób zajmujący, posługując się ładnym, starannym językiem; krasomówca : {{/stl 7}}{{stl 10}}Dobry, kiepski orator.… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • orator — [ôr′ət ər, är′ət ər] n. [ME oratour < OFr orateur < L orator] 1. a person who delivers an oration 2. an eloquent public speaker …   English World dictionary

  • Orātor — (lat.), 1) ein Redner; 2) in der ältesten Zeit der Republik so v.w. Fetialis od. Legatus; 3) Schrift Ciceros, s.d …   Pierer's Universal-Lexikon

  • òrātor — m 1. {{001f}}ekspr. dobar govornik 2. {{001f}}pejor. onaj koji isprazno govori; verbalist ✧ {{001f}}lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • orator — is spelt or, not orater …   Modern English usage

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”