ojină

OJÍNĂ, ojíne, s.f. (Trans. centr.) Pauză de masă foarte scurtă după-amiaza, la munca câmpului. (din magh. (reg. şi lit.) ozsonna < sl.) [etim. Magy. Ért. Sz.]

Trimis de Ghitzanu, 20.12.2004. Sursa: Neoficial



ojínă, ojíne, s.f. (reg.) gustare la orele 4-5 după masă.

Trimis de blaurb, 15.08.2006. Sursa: DAR



ojínă (-ni), s.f. – (Mold., Trans.) Gustare. – var. ujină. sl. (sb., bg.) užina (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona. – Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER