- ohabnic
- OHÁBNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (înv. şi pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite şi de prestaţii. 2. (Despre proprietari) Care stăpâneşte o moşie ohabnică (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viaţă de ohabă (1). [var.: ohávnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĩnŭ.Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX '98ohábnic adj. m., pl. ohábnici; f. sg. ohábnică, pl. ohábniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.