ofitic

OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparţine ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.

Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX '98



ofític adj. m., pl. ofítici; f. sg. ofítică, pl. ofítice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OFÍTIC, -Ă adj. (geol.) Care aparţine ofitului. ♢ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziţia neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique].

Trimis de LauraGellner, 27.06.2005. Sursa: DN



OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului¹. o structură ofitică = structură a rocilor prin poziţia neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN