- ofensa
- OFENSÁ, ofensez, vb. I. tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ refl. (fam.) A se supăra, a reacţiona ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.Trimis de cata, 02.05.2004. Sursa: DEX '98OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: Sinonimeofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. şi pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ofensézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OFENS//Á ofensaéz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenserTrimis de siveco, 16.03.2009. Sursa: NODEXA SE OFENS//Á mă ofensaéz intranz. A se simţi jignit. /<fr. offenserTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DNOFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simţindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.