ocnire

OCNÍRE, ocniri, s.f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavităţi neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. – Din ocnă.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ocníre s. f., g.-d. art. ocnírii; pl. ocníri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic