- oceanografie
- OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice şi chimice din oceane şi din mări şi al reliefului şi structurii fundului oceanelor şi al mărilor; oceanologie. ♦ Ştiinţă care se ocupă cu studiul influenţei mediului marin asupra florei şi a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98oceanografíe s. f. (sil. -cea-, -gra-), art. oceanografía, g.-d. oceanografíi, art. oceanografíeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOCEANOGRAFÍE f. v. OCEANOLOGIE. [Sil. -cea-] /<fr. océanographieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor şi al oceanelor din punctul de vedere al constituţiei fizice, al curenţilor, al florei şi al faunei lor. ♦ Ştiinţă care se ocupă cu studiul influenţei mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor şi animalelor marine. [pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].Trimis de LauraGellner, 04.12.2006. Sursa: DNOCEANOGRAFÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. (< fr. océanographie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.