arşic

ARŞÍC, arşice, s.n. 1. Os al articulaţiei piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulaţiei genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor şi caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arşice (1). [var.: arşícă s.f.] – Din tc. aşık.

Trimis de thiess, 12.09.2005. Sursa: DEX '98



ARŞÍC s. 1. (anat.) (Mold.) gioală. (arşic de miel.) 2. (la pl.) (pop.) capre (pl.), (Mold.) gioale (pl.). (Jocul de arşice.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



arşíc s. n., pl. arşíce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ARŞÍ//C arşicce n. 1) (la vite) Os al articulaţiei piciorului care se află deasupra copitelor. 2) Os al articulaţiei genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor sau caprelor. 3) la pl. Joc de copii la care se folosesc aceste oase. /<turc. aşik

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



arşíc (arşíce), s.n. – 1. Os, astragal, folosit la un joc de copii. – 2. (pl.) Numele jocului de copii la care se foloseşte arşice. – var. (rar) aşic. Mr. aşic. tc. aşik (Şeineanu, II, 26; Lokotsch 124; Th. Capidan, Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais, REB, I, 217-31); cf. alb. a(r)sik, bg. asik, sb. arsik. – Der. arşicar, s.m. (jucător de arşice).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER