- obliganţă
- obligánţă s. f., pl. obligánţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBLIGÁNŢĂ s. f. amabilitate, bunăvoinţă. (< fr. obligeance)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
obliganţă
Look at other dictionaries:
obligant — obligánt adj. m., pl. obligánţi; f. sg. obligánţă, pl. obligánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic OBLIGÁNT, Ă adj. îndatoritor, amabil, binevoitor. (< fr. obligeant) … Dicționar Român
