năpustitor

năpustitór, năpustitoáre, s.m. şi f. (înv. şi reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de ţesut). 3. grăunţar (la roata morii).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR