- novaţie
- NOVÁŢIE, novaţii, s.f. 1. Act juridic prin care o obligaţie nouă şi cu alt conţinut se substituie unei obligaţii vechi (ce se stinge). 2. (Rar) Inovaţie. – Din fr. novation, lat. novatio.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98nováţie s. f. (sil. -ţi-e), art. nováţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. nováţiei; pl. nováţii, art. nováţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNOVÁŢI//E novaţiei f. Act juridic constând în stingerea unei obligaţii vechi (între două persoane sau organizaţii) şi înlocuirea ei cu alta nouă. /<fr. novation, lat. novatio, novaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNOVÁŢIE s.f. 1. Stingere a unei obligaţii prin crearea alteia noi, care se deosebeşte de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului. 2. (Rar) Inovaţie. [gen. -iei, var. novaţiune s.f. / cf. fr. novation, lat. novatio].Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DNNOVÁŢIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. înţelegere intervenită între părţile interesate, în baza căreia are loc înlocuirea debitorului printr-o altă persoană care preia obligaţiile stabilite iniţial. 3. înlocuire a unui contract de comerţ exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.