- nerv
- NERV, nervi, s.m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneşte sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simţ, muşchi, glande etc.) şi care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ♢ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ♢ expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi uşor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (bot.; rar) Nervură (1). 3. fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susţinut. – Din lat. nervus, it. nervo.Trimis de LauraGellner, 24.11.2006. Sursa: DEX '98NERV s. v. ligament, nervură, tendon.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenerv s. m., pl. nerviTrimis de siveco, 24.11.2006. Sursa: Dicţionar ortograficNERV nervi m. 1) Formaţie anatomică, cu aspect fibros, albicioasă, care se ramifică de la sistemul nervos central spre diversele organe interne şi exteme. nervul optic. 2) la pl. Sistem nervos; constituţii nervoase. ♢ Boală de nervi stare de nervozitate extremă. 3) la pl. Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ♢ A avea nervi a fi enervat. A-şi calma nervii a-şi potoli surescitarea. Războiul nervilor stare de tensiune extremă între adversari. 4) la sing. fig. Putere vitală; vigoare; vitalitate. ♢ A avea nerv a fi plin de viaţă; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibră musculară. 6) la sing. Parte esenţială, de bază. /<lat. nervus, it. nervoTrimis de siveco, 24.11.2006. Sursa: NODEXNERV s.m. 1. Prelungire a celulelor nervoase în formă de fascicule de fibre, care conduc excitaţiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular şi excitaţiile motorii de la centrul celular către organele periferice. 2. (La pl.) Stare de încordare, de surescitare, de nervozitate. 3. (fig.) Putere, forţă, vigoare. [< lat. nervus, cf. fr. nerf, germ. Nerv].Trimis de LauraGellner, 24.11.2006. Sursa: DNNERV s. m. 1. formaţie anatomică din fascicule de fibre, care conduc excitaţiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular şi excitaţiile motorii de la centrul celular către periferie. 2. (pl.) stare de încordare, de surescitare. 3. (fig.) putere, forţă, vigoare. (< lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNnerv (nérvi), s.m. – Organc anatomic de transmitere a impulsurilor. lat. nervus (sec. XIX). – Der. nervos, adj. (excitat), din fr. nerveux; nervozitate, s.f., din fr. nervosité; nervură, s.f., din fr. nervure; enerva, vb., din fr. énerver; nevricale, s.f. pl. (criză de nervi, atac), din ngr. νευριϰά, cf. Gáldi 231; nevricos, adj. (nervos), din ngr. νευριϰος.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.