- nemulţămire
- NEMULŢĂMÍRE s.f. v. nemulţumire.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
nemulţumire — NEMULŢUMÍRE, nemulţumiri, s.f. Faptul de a fi nemulţumit; stare a celui nemulţumit; supărare, mâhnire; insatisfacţie, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [var.: (reg.) nemulţămíre s.f.] – Ne + mulţumire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român