- nemeş
- NÉMEŞ, -Ă, nemeşi, -e, s.m. şi f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici şi mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX '98NÉMEŞ s. magnat. (Un nemeş maghiar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenémeş s. m., pl. némeşiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnémeş1 s.m. (reg.) nume de peşte.Trimis de blaurb, 01.08.2006. Sursa: DARnémeş2, némeşă, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care făcea parte din rândul nemeşilor, care aparţinea nemeşilor; de famile boierească, de neam mare, nobil. 2. (adj.) de dimensiuni potrivite; frumos. 3. (s.m.) nobil maghiar (mic sau mijlociu); stăpân de pământ mult, fără titluri nobiliare; boier. 4. (s.m. la pl. art.) nobilime maghiară mică şi mijlocie. 5. (s.m. pl.; reg.) papuci.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.