- mărăcine
- MĂRĂCÍNE, mărăcini, s.m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul ţepos al unor asemenea plante; p.restr. ghimpe, ţeapă, spin (al acestor plante). ♢ expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-şi găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniş. [var.: mărăcín s.m., mărăcínă s.f.] – lat. marrucina.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MĂRĂCÍNE s. 1. (bot.) spin, (înv.) rug. (Mătură de mărăcinei.) 2. v. spin. 3. (la pl.) v. mărăciniş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂRĂCÍNE s. v. măceş, păducel, porumbar, porumbel, sorb.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemărăcíne s. m., art. mărăcínele; pl. mărăcíniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂRĂCÍN//E mărăcinei m. Arbust a cărui tulpină este acoperită cu ghimpi sau cu ţepi. ♢ A sta (ca) pe mărăcinei a nu mai avea răbdare; a se grăbi undeva. A trăi ca pe mărăcinei a) a trăi în neînţelegere; b) a o duce greu. /<lat. marrucinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmărăcíne (mărăcíni), s.m. – 1. Rug de mure, păducel. – 2. Spin (Crataegus). – 3. Porumbar (Prunus spinosa). – var. mărăcin, mărăciune. Mr. mărăţine, megl. mărţin, mărăţină. Origine nesigură. Pare să provină din lat. mălĭtia (răutate), cu semantismul ca în sp. maleza (REW 5265a; Corominas, III, 206), cf. mr. mariţire "a se înrăutăţi" (Capidan, Dacor., II, 627); suf. ar fi -ciune, ca în var. Se consideră în general că reprezintă un lat. *marrūcῑna (Candrea-Dens., 1046; Battisti, III, 2374) sau *marracῑna (Puşcariu 1025) din lat. marra "spin" (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 189; Tiktin; REW 5370), cf. alb. mërtsinë (Philippide, II, 722; însă pare să provină din rom.), alb. murris "spin"; it. marruca "mur"; dar der. este dificilă (prin încrucişare cu mătăcină, după Candrea-Dens.; din marrubium, după J. Brüch, ZRPh., LVI, 629). Der. din lat. e probată de fonetismul din mr. lat. *myricina (Pascu, Etimologii, 47) este mai puţin probabil şi încă şi mai puţin der. dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 334). Der. mărăcinar, s.m. (pasăre, Pratincola rubetra); mărăciniş, s.n. (desiş de mărăcini); mărăcinos, adj. (spinos).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.