- mărgărea
- mărgăreá s.f. (pl. mărgărele)Trimis de gall, 03.02.2008. Sursa: DMLR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
mărgări — MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. intranz. (pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mărgărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl … Dicționar Român