- aclama
- ACLAMÁ, aclám, vb. I. tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaţiona. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.Trimis de ana_zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX '98A aclama ≠ a huidui, a declanşa, a şuieraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeACLAMÁ vb. a ovaţiona.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeaclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. şi pl. aclámăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ACLAMÁ aclám tranz. A primi prin aclamaţii; a susţine prin strigăte de aprobare; a ovaţiona. [Sil. a-cla-] /<fr. acclamer, lat. acclamareTrimis de siveco, 27.10.2006. Sursa: NODEXACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaţiona. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / < fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].Trimis de LauraGellner, 17.02.2006. Sursa: DNACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamaţii; a ovaţiona. (< fr. acclamer, lat. acclamare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.