mânuriţă

mânuriţă
MÂNURÍŢĂ, mânuriţe, s.f. (reg.) Mânuţă. – Mânuri (pl. lui mână) + suf. -iţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

mânuríţă s. f., g.-d. art. mânuríţei; pl. mânuríţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • mânuţă — MÂNÚŢĂ, mânuţe, s.f. Diminutiv al lui mână; mânuşiţă, mânuriţă. – Mână + suf. uţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂNÚŢĂ s. mânuşiţă, (prin Maram.) mânucă, (prin Olt.) mânuşică. (O mânuţă de copil.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”