mântuinţă

mântuinţă
MÂNTUÍNŢĂ, mântuinţe, s.f. (înv.) Mântuire. [pr.: -tu-in-] – Mântui + suf. -inţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MÂNTUÍNŢĂ s. v. izbăvire, mântuire, salvare, scăpare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mântuínţă s. f., g.-d. art. mântuínţei; pl. mântuínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • mântuire — MÂNTUÍRE, mântuiri, s.f. Acţiunea de a (se) mântui şi rezultatul ei; mântuinţă. [pr.: tu i ] – v. mântui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂNTUÍRE s. (bis.) izbăvire, salvare, (livr.) redemp ţiune, (înv.) mântuinţă, mântuitură …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”