muşuruitor

muşuruitór adj. m., pl. muşuroitóri; f. sg. şi pl. muşuroitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



muşuruitór, muşuruitoáre, s.n. (înv.) rariţă cu două cormane pentru prăşit porumbul.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR