mustăcire

MUSTĂCÍRE, mustăciri, s.f. (Rar) Faptul de a mustăci; semn de nemulţumire, cârtire. – v. mustăci.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mustăcíre s. f., g.-d. art. mustăcírii; pl. mustăcíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic