- must
- MUST, musturi, s.n. 1. Suc dulce care nu a început încă să fermenteze, obţinut prin zdrobirea şi presarea boabelor de struguri sau, p. ext., a altor fructe ori plante. 2. Zeamă, suc pe care îl conţin unele fructe. 3. Seva arborilor. 4. (pop.) Zeamă din gunoiul vitelor. 5. Lichid cu care este îmbibat pământul după topirea zăpezii. – lat. mustum.Trimis de ana_zecheru, 23.06.2007. Sursa: DEX '98MUST s. (pop.) pişat, pişălău, (reg.) mujdar, mursă, mustalău, mustăraie, mustăreaţă, mustărie, musteală, mustoare, pişătoare. (Lichidul care se scurge din gunoiul vitelor se numeşte must.)Trimis de siveco, 13.09.2006. Sursa: SinonimeMUST s. v. cidru, hidromel, mied, păducel, sevă, suc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemust s. n., pl. músturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUST musturi n. 1) Lichid dulce obţinut prin zdrobirea şi presarea boabelor de struguri (sau ale altor fructe), care încă n-a început să fermenteze. 2) pop. Lichid nutritiv care circulă în vasele plantelor; sevă. 3) Zeamă de băligar. /<lat. mustumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmust (músturi), s.n. – 1. Suc de struguri. – 2. Cidru. – 3. Suc, zeamă. – Mr. mustu, megl. most. lat. mustum (Puşcariu 1140; Candrea-Dens., 1184; REW 5783), cf. alb. mušt (Philippide, II, 648), cf. it., sp., port. mosto, prov., cat. most, fr. moût. – Der. musti, vb. (a avea lichid din abundenţă; a lăsa zeamă sau sevă, a stoarce, a extrage sucul); mustit, s.n. (acţiunea de a musti); mustitor, s.n. (zdrobitor; lin, călcătoare); mustar, s.m. (vînzător de must); mustărie, s.f. (prăvălie de vinuri); mustăreaţă, s.f. (zeamă eliminată de trunchiul de mesteacăn; sevă), cu suf. -eaţă (după Candrea, dintr-un lat. *mustaricia); mustometru, s.n. (alcoolmetru); mustos, adj. (zemos), pe care REW îl derivă direct din lat. mustōsus; mustuială (var. musteală, mustuitură), s.f. (tescovină; boştină). – Din rom. provine bg. must (Romansky 122).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.