- mul
- MUL1 s.n. (geol.) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MUL2, muli, s.m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MUL3 subst. v. mulă.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MUL s. v. catâr.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemul (catâr) s. m., pl. muliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmul (geol.) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMUL n. Humus specific solurilor din pădurile foioase. /<fr. mulle, germ. MullTrimis de siveco, 12.03.2007. Sursa: NODEXmul, muli, s.m. (înv.) 1. catâr. 2. (s.n.) muselină.Trimis de blaurb, 14.07.2006. Sursa: DARMUL s.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. [< germ. Mull, cf. fr. mull].Trimis de LauraGellner, 13.11.2006. Sursa: DNMUL s.m. (Rar) Catâr. [< lat. mulus].Trimis de LauraGellner, 13.11.2006. Sursa: DNMUL s. n. humus fin, slab acid, afânat, format prin descompunerea masei vegetale, cu componente minerale. (< fr. mull, germ. Mull)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmul (-luri), s.n. – (Mold.) Muselină. germ. Mull (Scriban).Trimis de blaurb, 09.05.2008. Sursa: DERmul (múli), s.m. – Catîr. lat. mulus (sec. XIX), introdus în literatură de G. Murnu. – Der. mulă, s.f. (Banat, catîrcă), din sb. mula (Candrea).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.