mucarer

MUCARÉR, mucareruri, s.n. (În evul mediu, în Ţară Românească şi în Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană. 2. Sumă de bani plătită Porţii Otomane de către domnii ţărilor româneşti, începând din sec. XVII, pentru a obţine la fiecare trei ani reînnoirea domniei. – Din tc. mukarrer.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MUCARÉR s. (ist.) (înv.) mucaremea. (Dom-nul a refuzat să plătească mucarer Porţii otomane.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



mucarér s. n., pl. mucaréruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MUCARÉR mucareruri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomană prin care se confirmau domnitorii în scaun; firman de înscăunare. 2) Sumă de bani plătită Porţii Otomane de către domnitori pentru a obţine reînnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domnească cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mucarér (mucaréruri), s.n. – Confirmare anuală a domnitorului de către sultan şi darul oferit de domn cu aceeaşi ocazie. – var. mucarel. tc. (arab.) mukarrer "confirmat" (Şeineanu, III, 82). sec. XVIII, înv. Dubletul lui mucaremea, s.f. (cu acelaşi sens), din tc. mukareme "onoare", sec. XVIII, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER