aret

ARÉT s.n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zăreşte vânatul. – Din fr. arrêt.

Trimis de ana_zecheru, 11.03.2004. Sursa: DEX '98



ARÉT s. v. gardă, pază, strajă, veghe.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



arét s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ARÉT s.n. Poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. [< fr. arrêt].

Trimis de LauraGellner, 08.11.2004. Sursa: DN



arét s.n. – Sprijin, ocrotire, protecţie (cuvînt vechi, care pare a se fi folosit numai cu prep. de sau în). sl. na reti "pentru a ocroti" (Drăganu, Dacor., VI, 251-9; cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul rut. aretij; cf. pol. rat, ret "ajutor, sprijin". Nu figurează în nici un text de după jumătatea sec. XVIII; s-a confundat în mod nejustificat cu aret "capăt, sfîrşit", de la arie. Hasdeu (şi Geheeb 14) îl derivau de la lat. *ad rectum; Viciu, Limba romînă poporană şi dialectul sicilian, p. 79, îl punea în legătură cu sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu lat. *in erecto; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu lat. halitus; şi DAR, deşi cu rezerve, cu a arăta. – Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, der. din rom., cum credea Candrea, Elemente, 400.

Trimis de blaurb, 03.06.2006. Sursa: DER



ARÉT s. n. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. o câine de aret = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât. (< fr. arrêt)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN