mrenuţă

MRENÚŢĂ, mrenuţe, s.f. Diminutiv al lui mreană. – Mreană + suf. -uţă.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MRENÚŢĂ s. (iht.) (reg.) mrenişoară, mreniţă, mrenuşoară.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



mrenúţă s. f., g.-d. art. mrenúţei; pl. mrenúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic