- morfologie
- MORFOLOGÍE s.f. 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară şi structura internă a organismelor plantelor şi animalelor. 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuinţări; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. morphologie.Trimis de the_catalin, 10.06.2008. Sursa: DEX '98MORFOLOGÍE s. (gram.) (înv.) etimologie.Trimis de siveco, 17.09.2008. Sursa: Sinonimemorfologíe s. f., art. morfología, g.-d. morfologíi, art. morfologíeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMORFOLOGÍE f. 1) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formei şi structurii organismelor vii, cu legile apariţiei şi dezvoltării lor. 2) Parte a gramaticii care se ocupă cu studiul regulilor de modificare a formei cuvintelor. /<fr. morphologieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMORFOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază forma organismelor vegetale şi animale. ♢ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiază părţile de vorbire şi flexiunea lor. [gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu].Trimis de LauraGellner, 15.06.2005. Sursa: DNMORFOLOGÍE s. f. 1. ştiinţă care studiază forma şi structura organismelor animale şi vegetale. o ă artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie; ă solului = ramură a ştiinţei solului care studiază constituţia profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie)Trimis de raduborza, 23.05.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.