- monotelit
- MONOTELÍT, monoteliţi, s.m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite.Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa: DEX '98monotelít s. m., pl. monotelíţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMONOTELÍT s.m. Eretic, adept al monotelismului. [< fr. monothélit].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMONOTELÍT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.