miliţie

MILÍŢIE, miliţii, s.f. 1. (În fostele ţări socialiste din Europa) Instituţie de stat având drept scop menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială; reprezentanţii acestei instituţii; p. ext. clădirea în care îşi avea sediul această instituţie; poliţie. 2. (În vechea organizare militară) Armată nepermanentă sau de rezervă, care cuprindea şi unele corpuri speciale de armată; p. ext. (pop.) serviciu militar, armată. – Din lat. militia, rus. milicÿa.

Trimis de LauraGellner, 08.06.2005. Sursa: DEX '98



MILÍŢIE s. secţie. (A dus hoţul la miliţie.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



MILÍŢIE s. v. armată, militărie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



milíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. milíţia (sil. -ţi-a), g.-d, art. milíţiei; pl. milíţii, art. milíţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MILÍŢIE f. înv. 1) Organ de stat însărcinat cu menţinerea ordinii publice, cu apărarea proprietăţii de stat şi individuale; poliţie. 2) Totalitate a lucrătorilor care făceau parte din acest organ; poliţie. /<lat. militia, rus. miliţia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MILÍŢIE s.f. 1. Corp de armată nepermanent înfiinţat la începutul republicii romane, care era chemat sub arme numai în timp de război. ♦ (În trecut) Armată neregulată de rezervă, compusă din orăşeni şi ţărani, cuprinzând şi unele corpuri de armată speciale. 2. (În fostele ţări socialiste din Europa) Instituţie care avea drept scop menţinerea ordinii şi a securităţii publice. [gen. -iei. / < rus. miliţiia, cf. lat. militia, fr. milice].

Trimis de LauraGellner, 02.11.2006. Sursa: DN



MILÍŢIE s. f. 1. armată nepermanentă sau de rezervă, cuprinzând şi unele corpuri speciale. 2. (în unele ţări şi la noi până în 198⁹) organ de stat având drept scop apărarea ordinii publice, a proprietăţii de stat şi a celei personale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. (< lat. militia, /2/ rus. miliţiia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN