- menisc
- MENÍSC, meniscuri, s.n. 1. Lentilă subţire convexă pe o parte şi concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeţei unui lichid, care apare din cauza aderenţei sau a lipsei de aderenţă în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulaţii ale corpului. – Din fr. ménisque.Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98menísc s. n., pl. meníscuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMENÍSC meniscuri n. 1) Lentilă cu o faţă concavă şi alta convexă. 2) Suprafaţa convexă sau concavă a unui lichid într-un tub capilar. 3) Formaţiune fibro-cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele articulaţii ale corpului. /<fr. ménisqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMENÍSC s.n. 1. Suprafaţă liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte şi concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulaţii ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus , cf. gr. meniskos – lună nouă].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DNMENÍSC1 s. n. 1. curbură a suprafeţei unui lichid într-un tub (capilar). ♢ lentilă convexă pe o parte şi concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulaţii. (< fr. ménisque)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNMENISC2(O)- elem. "menisc articular". (< fr. ménisc/o/-, cf. gr. meniskos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.